Dreptul de imprumut

Invocand un articol din Legea dreptului de autor,
cei de la CopyRo (fostul Fond literar) s-au gandit sa ceara
bibliotecilor publice o taxa pentru fiecare volum imprumutat.
Repartitia sumelor stranse catre beneficiarii de drepturi de autor se
va face, potrivit statutului CopyRo, “pe baza rapoartelor disponibile
privind mprumutul public de carte al bibliotecilor publice”.
Legea 8/1996 spune in aceasta privinta:
“Art. 13. Utilizarea unei opere da nastere la
drepturi patrimoniale, distincte si exclusive, ale autorului de a
autoriza sau de a interzice:
(…)
e) imprumutul operei;
(…)
Art. 14^4
(1) Prin imprumut, in sensul prezentei legi, se
intelege punerea la dispozitie spre utilizare, pentru un timp limitat
si fara un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei
opere prin intermediul unei institutii care permite accesul publicului
in acest scop.
(2) Imprumutul efectuat prin biblioteci nu necesita autorizarea
autorului si da dreptul acestuia la o remuneratie echitabila. Acest
drept nu poate face obiectul unei renuntari.
(3) Remuneratia
echitabila prevazuta la alin. (2) nu se datoreaza, in cazul in care
imprumutul este realizat prin bibliotecile institutiilor de invatamant
cu acces gratuit.

(4) Imprumutul unor opere fixate in
inregistrari sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decat dupa 6
luni de la prima distribuire a operei.
(5)
Dreptul de imprumut nu se epuizeaza odata cu prima vanzare sau cu
primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori
copiilor unei opere pe piata, efectuat de titularul de drepturi sau cu
consimtamantul acestuia
Art. 14^5
Dispozitiile prezentei legi privind inchirierea si imprumutul nu se aplica:
(…)
d) lucrarilor de referinta pentru consultare imediata sau pentru imprumut intre institutii;
(…)”
Asta da problema!
Inca
o data apar limitele dreptului de autor in formularea actuala. Partea
cea mai cinica mi s-a parut a fi faptul ca autorii care sunt vanduti
bine si castiga suficient, putini, ce-i drept, cu opere
comerciale, adesea fara importanta, tot ei vor incasa grosul, pentru ca
ei sunt si cei mai imprumutati in biblioteci (vezi si articolul Cat castiga scriitorii romani,
al lui Vitalie Ciobanu). In plus, mi se pare ca o mare parte din
bani va ajunge la editori, nu la autori (care au cesionat
editurilor drepturile lor). Autorii, pentru a putea beneficia de sumele
recuperate, trebuie sa “fi acordat, in mod expres, un mandat de a-i fi
gestionat opera unuia
dintre organismele de gestiune colectiva, recunoscute oficial” (Petre
Porea, Drepturile de autor aproape se dubleaza in audiovizual, in Curentul din 19 nov/2005). De altfel, in joc sunt sume frumusele. De
exemplu, CopyRo a incasat in 2004 peste 25 de mii de miliarde de lei
din care isi poate retine sub forma de taxe si comisioane pana la 30%
(vezi Miron Manega, ORDA, garda de corp a dreptului de autor, in Ziarul Financiar, nr. 42/2005).
Acum,
sa zicem ca bibliotecile vor fi obligate sa plateasca o taxa pentru
fiecare imprumut al unui volum. Sunt multe situatii absurde care apar.
Banii care se vor plati, vor fi din bugetele bibliotecilor, bugete care
si asa sunt insuficiente. Prin urmare bibliotecile vor fi si mai
sarace.  Autorii insisi, care pentru a-si scrie lucrarile au
nevoie de biblioteci bune , vor fi primii afectati. Apoi, banii acestia
din
bugetul bibliotecilor publice, provin in mare parte din bugetul
statului. Adica de la cititori si necititori, de la toata lumea care
frecventeaza sau nu biblioteca. Banii au fost alocati pentru un
serviciu social gratuit de interes general: punerea la dispozitia
tuturor, dar in special a celor care creeaza, a unor colectii de
documente. Taxa pe imprumut arunca in aer legitimitatea acestui sistem.
Mai mult, ne putem imagina autori care isi vor incita prietenii sa
mearga la biblioteca si sa ceara de cateva ori pe zi o carte, fara sa
fie nevoiti sa o deschida, si, in felul acesta, autorilor respectivi lor le vor intra bani
in cont. Sau unele biblioteci ar putea sa refuze sa mai achizitioneze
carti foarte populare, in mai multe exemplare, care se imprumuta
frecvent sau care atrag multi cititori pentru a nu fi nevoite sa
plateasca drepturi de autor rezultate din imprumut. 
 
Vezi si:
directiva europeana privind armonizarea unor aspecte ale drepturilor de autor din 2001. EN si FR.
Pozitia IFLA privitoare la dreptul de imprumut EN si FR 
Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale EN si FR 
Michele Battisti, Le droit d’auteur, un obstacle a la liberte d’information, in BBF, t.49,nr.6/2004.
Intalnirea “Droit des bibliotheques, droit des usagers” pe site-ul ABF 
Le droit de pret, pe site-ul ABF 
Non au droit de pret, pe site-ul ADBDP 
 



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Copyright © doro     Powered by WordPress MU    Designed by WPDesigner    Hosted by www.weblog.ro
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X