Note de la conferinta

Ce este nou in literatura romana veche? Acesta a fost titlul conferintei revistei Cuvantul tinuta marti, 12 decembrie, la Sala Radio de Dan Horia Mazilu si Ovidiu Pecican. A fost ultima conferinta pe anul 2006 din seria de conferinte Cuvantul, serie initiata in 2004 de Mircea Martin sub genericul "Identitatea romaneasca, identitate europeana" si cu deviza "Sa redevenim ceea ce am fost, sa devenim ceea ce suntem: europeni" (v. O nou serie Cuvantul, nr. 3-4 din 2004). Noul moderator, Razvan Tupa, a ratat sa ne ureze la sfarsit sa ne intalnim la urmatoarea conferinta in Europa!
Titlul acestei conferinte a fost ales de Ovidiu Pecican care a fost si conferentiarul principal. Subiectele puse in discutie au fost neasteptat de provocatoare. 
 
Ovidiu Pecican

-a pornit de la intrebarea daca este necesar sa revenim asupra literaturii romane vechi, daca mai e interesant si actual, daca acest trecut nu este un subiect abuzat de "insistenta compromitatoare" cu care a fost manipulat?

-mai este cronistica o preocupare culturala care sa ofere satisfactii intelectuale, care sa spere la audienta, care sa rezerve surprize (descoperiri "arheologice" de documente uitate prin arhive sau reinterpretari spectaculoase prin recentrari metodologice)?

-se mai poate reedita literatura romana veche?

-o alta problema in disputa este aceea daca scrierile in slava de pe teritoriul locuit de romani apartin literaturii romane? (raspunsul lui Ovidiu Pecican este da deoarece este o "literatura scrisa in spatiul romanesc si pentru uzul romanilor")

Dan Horia Mazilu ( ce bine ca Biblioteca Academiei are in sfarsit un director pe masura!):

-considera ca e necesara reeditarea literaturii romane vechi in editii critice ca sa aflam si noi cum arata de fapt textul lui Grigore Ureche, "text impestritat de interpolatori"

-problema insa este cine sa faca aceste editii critice? (Ovidiu Pecican crede ca nu mai sunt 100 de cunoscatori de limba slava in Romania, iar Dan Horia Mazilu stie un singur specialist in latina medievala: Dan Slusanschi)

-DHM povesteste cum Virgil Candea care a gasit la Harvard un exemplar al  Cresterii si descresterii Imperiului Otoman nu reuseste sa-l editeze deoarece nu gaseste adnotatori (in Romania anului 2006, spune DHM, nu mai sunt 30 de oameni care sa stie atata carte cata stia Cantemir la inceputul sec. XVIII)

-cum a intrat limba slavona in Tarile Romane? Aici DHM a amintit teoria lui Iorga care credea ca dupa ce Bulgaria a devenit oficial tara crestina si s-au organizat eparhiile acolo, la aceste episcopate mergeau preotii romani sa fie hirotonisiti de unde primeau si carti in limba slavona pe care le aduceau si le foloseau la slujbe pentru romani. E o ipoteza care trebuie completata cu alte date despre contextul cultural si politic al epocii si care poate explica cum slavona a ajuns sa fie pentru o buna perioada limba oficiala in spatiul romanesc, limba cancelariei si a bisericii. Ipoteza potrivit careia slavona a fost introdusa odata cu crestinarea romanilor de catre slavi nu se sustine, spunea DHM, deoarece vocabularul romanesc religios e latin (mai putin verbul "a citi", care e cuvant slavon deoarece in biserica preotul "citea" in slavona). Inlocuirea alfabetului latin cu grafemele chirilice este pusa de DHM, urmandu-l pe Cantemir, pe seama unei reactii de opozitie fata de expansiunea influentei bisericii de la Roma spre Est, fiind incercarea domnilor romni si a bisericii de a se apara de "literele latine"

-copistii, contrazice DHM o impresie neintemeiata, erau persoane instruite deoarece citeau critic textele si comparau versiunile (nici vorba sa fi fost lipsiti de carte)

-DHM observa, cum o face si Pecican, ca si restul Europei folosea in epoca limbile de cultura, limbile sacre, nu eram o exceptie in aceasta privinta

(De citit: Olteanu Pandele , et al. Slava veche si slavona romaneasca. Bucuresti: Ed. Didactica si Pedagogica, 1975 si Gheorghe Mihaila. Langue et culture roumaines dans l’espace sud-est europeen. Bucuresti: Editura Academiei, 2001.)

-la fel, nu e cunoscut prea bine procesul prin care limba romana s-a ridicat "de la nivelul de limba vernaculara la statutul de vehicul cultural". Cand si cum a inceput sa se scrie in limba romana ?

-cat de vechi este scrisul in limba romana? Mai vechi oricum decat scrisoarea lui Neacsu, care are un scris romanesc frumos si format, si mai vechi decat traducerile rotacizante din secolul al XVI-lea din psaltiri, care cu siguranta sunt copii dupa mss de sec. XV. La 1498 intr-o scrisoare a lui Udriste apare un cuvant romanesc: "bunilor". Dovezile despre "antichitatea" scrisului in limba romana sunt indirecte, ceea ce face viata grea cercetatorilor, dar asta nu inseamna ca nu putem intrezari si banui o vechime mai mare decat o permit in acest moment sursele celebre (noroc ca brasovenii au avut arhive bune, glumeste DHM, pentru ca altfel nici aceste surse nu le aveam).

(De citit:  Ion Ghetie, Al. Mares. De cand se scrie romaneste. Bucuresti, Univers, 2001.)

 



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Copyright © doro     Powered by WordPress MU    Designed by WPDesigner    Hosted by www.weblog.ro
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X