Vizita de Craciun

Am facut traditionala vizita de Craciun la
parinti intr-un sat dobrogean si oarecum dunarean (
10 km de Dunare). Inevitabil
a trebuit sa tin de porc. Rudele si vecinii (inca) se ajuta intre ei ca sa-i
faca felul nefericitului animal.
 

Ai visat urat asta-noapte?, este intrebat
porcul inainte de a fi scos din cocina .  Aceleasi
probleme in fiecare an. Le stiu de cand eram copil. Oare unde sa fie taiat si cum sa fie rasturnat
porcul? Cutitul parca e prea mic si are lama prea moale? Cel care taie e milos si moare porcul greu. O sa fuga
porcul cu paiele in cap, etc.  Discutii
pe tema zilei: de la anu nu mai ai voie sa tai porcul. Este aproape
singurul
lucru care se stie in legatura cu integrarea in UE. Daca nu aparea
problema asta, integrarea trecea neobservata. Unii spun ca nu mai ai
voie
sa cresti mai mult de trei porci, altii ca nu mai ai voie sa-i vinzi.
Iti vor
controla in curte ca pe vremea lui Ceausescu, conchide taica-miu pe
tonul unui
filosof al istoriei ciclice. Odata
sacrificiul indeplinit cu toate secventele lui (parlitul, razuitul, desfacutul,
tochitul, etc.), oamenii se considera pregatiti ca sa intampine sarbatorile. Doctorul
Andrei, preferatul lui maica-mea, spune la televizorul dat la maxim, ca sa
il auzim de afara, ca romanii nu sunt speriati de moartea porcului deoarece ei accepta
moartea cu resemnare, spre deosebire de

occidentali. Linistea
satului a fost timp de doua zile sfasiata de guitaturile zadarnice ale rto?ilor injunghiati.
Aceasta atmosfera transforma, pentru ai mei, Craciunul intr-o certitudine, intr-o distractie aproape desacralizata.

 

  
Seara am mers cu fratele meu
in centru. Satul are un centru, asta a fost dintotdeauna
si a ramas. S-au schimbat insa mereu cei care il frecventeaza si modul in care
il folosesc.
Soseaua
e impodobita cu beculete multicolore. E prima oara cand
vad satul in aceste lumini care oculteaza stralucirea lunii si a stelelor asa cum
imi amintesc eu de ea. Modernitatea kitschoasa este extrem molipsitoare si a
devenit o moda tiranica in sat de la mobilier si pana la imbracaminte. 
Intamplator
era chiar seara in care primarul inaugura un club, al primariei, in fostul camin cultural
renovat. Notabilitatea le-a cerut adolescentilor sa utilizeze cu grija acest
spatiu.
 Mai tarziu, un tanar aproape il va lua la bataie pe primar chiar in
club, pe scena unde inainte se tineau serbarile scolare. In final, personajul
nabadaios, dupa ce il va scuipa pe primar, il va imbranci si-i va arata pumnul
de fata cu un politist neputincios, va face victorios
dedicatii de la microfon pentru prietenii sai. Eu am fost stupefiat de scena, ceilalti  au ramas
indiferenti ca si cum totul ar fi fost cat se poate de firesc. Afara, alte gasti de
tineri s-au batut toata noaptea. Nimeni nu stia de la ce au pornit
toate
aceste conflicte, nici macar cei care se bateau. Din discutii am
inteles ca era
in joc o rivalitate inversunata si persistenta, fara finalitate, intre
grupuri formate fie pe rudenie , fie pe prietenii. Politistul asista la
ciomageli din
masina Logan alba pe care scrie frumos Politia rurala, masina parcata
vizavi de
caminul cultural in jurul caruia se ducea un adevarat razboi civil . 
O stare de violenta omniprezenta in toate formele de negociere
si de interactiune, o neincredere generalizata alimentata de confuzia
creata de destructurarea sociala si de contorsionarea culturala.  Un
paradoxal experiment etnologic si sociologic ramas mi se pare
nestudiat. Efectul combinat al unor proiecte de civilizare vizibil
impuse si al consecintelor perverse ale unei modernitati de
aculturatie. O umanitate ramasa fara valori consensuale si o
civilizatie careia ii lipsesc institutiile stabile si fertile.



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Copyright © doro     Powered by WordPress MU    Designed by WPDesigner    Hosted by www.weblog.ro
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X