C. Rogozanu spune NU

C. Rogozanu spune
NU si foarte bine (o) face.

Despre Usa interzisa :
” Liiceanu
nu si-a demonstrat pana acum masura filosofica prin carti sau studii care sa
schimbe fata istoriei filosofiei romanesti. Dar, intotdeauna, a invocat o
parasire a filosofiei. Vrand-nevrand,
rareori a iesit din teritoriul literaturii () Retorica sa zgomotoasa, agresiva, a filosofului
deranjat de societate, care iese din biblioteca nervos si incepe sa faca apel catre
lichele, a prins in mod imprevizibil.” (p.
57)
“Jurnalul
lui Liiceanu este un succes de casa care nu face decat sa confirme o amorteala
a unei bune parti a lumii culturale. Toata lume a incremenit asupra unor
valori. Cand vrei sa zici cultura ii numesti pe cei trei si atat. Te-ai achitat
de inca o datorie cu mare usurinta. Usa
interzisa
este o carte de memorialistica bine scrisa, onorabila, dar in
nici un caz un mare eveniment cultural .” (p.56) 
” Nu poate fi
incadrata nici la categoria  tulburatoare , nici in randul
cartilor-document. Este doar jurnalul unei personalitati. O schimbare notabila
este calmarea, inmuierea tonului. Si mai important, in ordinea autenticitatii :
dezvaluirea unei slabiciuni de ordin psihic, slabiciune omniprezenta in
societatea de astazi : depresia care necesita un calmant, o pastila.”
(p. 60)
“Raportul
discipol/maestru s-a insinuat in procesul lecturii : cititorul roman a
fost un discipol perpetuu sub comunism o atitudine vulnerabila, care permitea
o manipulare perfecta. Sute de mii de oameni neinformati, avizi de  date  s-au
trezit in postura de autodidacti  si, in
acelasi timp, in postura de  discipoli .  Discipolul 
sugereaza perfect situatia omului care, chiar si in calitate de student,
trebuie sa gaseasca o portita pentru a scapa de sistem si pentru a invata
lucruri adevarate, sugereaza perfect scoala clandestina, educatia clandestina,
de outsider.” (p. 58)
***

Despre Comedii la portile Orientului :
 Dupa 90 incoace,
Andrei Plesu pare sa fi cautat tot timpul compania politicienilor neciopliti
sau prost crescuti probabil isi cauta oameni fata de care sa-si gaseasca
suprema diferenta  (p. 33)

 Aforismul
are o mare cautare in randul publicului nu neaparat format cultural. Da placuta
impresie a consumului de cultura fara consum de energie. Autorul insusi isi
poate cladi cu usurinta o aura de intelectual care coboara printre mase.
Principala lui preocupare trebuie sa fie aceea de a pastra o distanta
intimidanta fata de public, cautand in acelasi timp formulari rasunatoare. 
(p. 34)
***

Despre In cautarea comunismului pierdut :
 Recuperarea
unui comunism pierdut definitiv, acela din cultura populara, este extrem de
importanta. Dar nu pentru a judeca inca o data atrocitatea asupririi
ideologice  (sunt destule destine tragice
care o confirma), ci pentru a confirma o normalitate de fond.  (p. 186)

 
(ROGOZANU, C. Agresiuni , digresiuni. Iasi: Polirom, 2006.) 

Am trecut prin comunism. Cum a fost posibil?

Vasile Ernu citeaza intr-un context foarte favorabil din mesajul postat pe blog in care m-am referit la cartea dansului, Nascut in URSS.
In principiu, aceasta nu imi creaza nici o obligatie sa ii iau partea in controversa cu
Marius Chivu . Observ insa ca  in critica lui Marius Chivu exista
multe presupozitii discutabile. Adica, de unde stie Marius Chivu ca “VE nu
face distinctia intre comunism, care este fundamentalismul de stinga,
si stinga sociala, absolut onorabila, cea care a creat democratiile
Spaniei, de pilda, si ale statelor scandinave”? Sau de ce crede Marius
Chivu ca i-ar apartine lui Vasile Ernu paradoxul ca fosti comunisti (un
anumit tip de comunisti) sunt acum cei mai mari anticomunisti (un
anumit tip de anticomunisti), cand de fapt acest paradox apartine pur
si simplu realitatii si istoriei? De ce crede Marius Chivu ca ii poate
cere lui Vasile Ernu sa simplifice trecutul si sa extraga din acesta
doua categorii clare (cei buni si cei rai) si o intriga simpla, usor de
inteles? Vasile Ernu, crede Marius Chivu, “e absolut orb in a considera
efectele pe termen lung ale comunismului sau naiv in a crede ca ele nu
exista”. Dimpotriva, mie mi se pare ca Vasile Ernu spune tot timpul ca ele exista si adesea
sunt perverse.
Ceea ce cred eu ca rateaza criticii lui Vasile
Ernu din mesajul cartii lui este urmatorul avertisment: atentie!,
comunismul nu trebuie vazut doar prin ochii disidentilor, unii dintre
ei disidenti post factum.
Viziunea anticomunista asupra comunismului nu este singura legitima si
nu e interpretarea care ne apropie cel mai mult de intelegerea
comunismului, in orice caz aceasta viziune nu trebuie impusa cu lopata! Majoritatea
celor care au trait in comunism nu au fost nici victime si nici
tortionari. Cetatenii de atunci faceau compromisuri care, in “regimul
lor de adevar”, nu erau mai vinovate decat cele pe care le facem noi
astazi si pentru care avem toata indulgenta.
Comunismul avea o normalitate care ii facea pe multi sa nici nu-si dea
seama ca traiesc intr-o, cum spunem astazi, aberatie a istoriei. Lectia
comunismului este ca in istorie aberatia e deghizata in cea mai
domestica normalitate. La acest nivel, paralela intre comunism si
capitalism e posibila. 
Asa, de 23 August! 

De vazut si: www.CEAUSESCU.org 

Blog nou de biblioteconomie & stiinta informarii

Cum biblioblogosfera romaneasca e destul de pricajita, am deschis un nou blog de biblioteconomie si stiinta informarii. Adresa e http://doxy.weblog.ro si deocamdata arhivez pe el mesajele pe care le-am publicat de-a lungul timpului pe lista de discutii biblos (o parte a acestor mesaje, cele care m-ar mai putea interesa pe mine si poate si pe altii, lista neavand o arhiva online). Intentia mea este de a face un blog monotematic si mai tehnic, care sa discute probleme strict de specialitate.

Arhitecarul in economia darului

Jean-Michel Salaun, in excelentul sau blog Bloc-notes, probabil cel mai bun blog frantuzesc despre “economia resurselor documentare “, propune
un neologism care sa reflecte noile tendinte pe piata informatiei:
arhitecarul. Observatia justa de la care pleaca autorul este aceea ca
in epoca digitala misiunea bibliotecii de difuzare a informatiei isi
schimba sensul. Daca inainte biblioteca strangea resurse documentare
din exterior si le organiza pentru a le pune la dispozitie in interiorul unei comunitati circumscrise,
biblioteca digitala arhiveaza documentele produse de comunitatea careia ii apartine
pentru a le propune in exterior. Rolul unei  biblioteci
universitare revine la a “construi un sistem de arhivare pentru
productia stiintifica”. Convergenta bibliotecii si a arhivelor are nevoie de un arhitecar.

 

Un alt mesaj
de pe blogul lui Jean Michel Salaun se refera la “economia darului” ca la
o caracteristica in dezvoltare a mediului documentar, evocand in
special miscarea “liberului acces” sau proiectul Wikipedia, activitatea
voluntara de construirea de resurse documentare online in speranta ca
astfel dobandim o recunoastere pe care o putem utiliza in domenii
lucrative sau, in fine, punerea la dispozitie in mod gratuit de catre
internauti   a resurselor documentare de care dispun pentru
placerea  partajarii.

Motor de cautare in opera unui autor

Institutul de Studii Levinasiene ofera posibilitatea explorarii in opera filosofului Emmanuel Levinas cu ajutorul unui motor de cautare,
respectand totodata drepturile de autor. Putem cauta astfel in
lucrarile deja digitizate pagina la care se gaseste o notiune, fiind de
asemenea indicat daca respectiva notiune se gaseste intr-un paragraf
normal de pe pagina, in titlu sau in note. Putem obtine si o lista cu
frecventa cuvintelor in diferitele carti, ceea ce echivaleaza cu o indexare detaliata facuta automat. Acest exemplu prefigureaza genul de
tratament electronic al textelor  pe care putem visa sa-l intalnim in
curand in biblioteci si la care se preteaza documentele in format
digital cu continut protejat .

Gloaba pantecelui

As introduce in bibliografia de vacanta din 2006 si lucrarea Constantei Vintila-Ghitulescu, Focul amorului : despre dragoste si sexualitate in societatea romaneasca (1750-1830)
Bucuresti: Humanitas , 2006, o carte de istorie care reimpaca scrisul
istoric cu scrisul literar, fara a se sustrage rigorii muncii
documentare si fara a cadea in romantios.
O idee pentru guvernantii de astazi: in secolul al XVIII-lea
exista o amenda pentru relatiile sexuale din afara casatoriei. Era ca
si cum ai incalca o regula de circulatie. Amenda se numea “gloaba
pantecelui” si se platea protopopului, fiind implicata uneori si
administratia laica. Amenda era diferentiata in functie de sexul si de
statul marital al pacatosului/pacatoasei. “Astfel la 1714, mitropolitul
Antim Ivireanul stabileste ca <<protopopul sa globeasca pre fata
cu bani 200, iar pre fecior sa-l globeasca vorniceii cu bani
400>>. La sfarsitul secolului, gloaba se ridica la 300 de bani,
ridicati numai de la persoana vinovata. La 1720, un barbat ce a curvit
cu o vaduva plateste 3 taleri, in timp ce un holtei trebuie sa dea 7
taleri si jumatate.” (p. 70)

Nimic nou sub soare

Armin Heinen, in lucrarea Legiunea “Arhanghelului Mihail.
Ed. a 2-a. Bucuresti: Humanitas . 2006, examinand sursele de finantare
ale Legiunii, il citeaza pe Ion Gigurtu care declara ca a facut donatii
atat partidului Totul pentru Tara, dar si celorlalte partide, dupa cum
auzim ca se mai intampla si astazi:

 
” Desi nu eram membru inscris, am sustinut partidul [Partidul
Poporului] materialiceste in diferite ocazii, partid care la randul
sau, prin generalul Averescu, imi apara interesele mele si ale
societatii <<Mica>> [...] Am sustinut insa materialiceste,
la cererea lor, celelalte partide, ca PNT, PNL, Partidul
National-Agrar, Partidul National-Crestin, Partidul <<Totul
pentru Tara>>, atat cu ocazia alegerilor, cat si cu alte ocazii.
Ca urmare a atitudinii mele, oricand aveam acces la acestia cand
guvernau pentru a rezolva favorabil diferite probleme ale societatii ce
o conduceam” (p. 318)

 
Armin Heinen, in cartea sa scrisa acum 20 de ani, face si alte observatii rezonabile precum:

” Extrema dreapta a combatut democratia parlamentara , reprosandu-i
ca este incapabila sa mentina linistea si ordinea si sa stabileasca
autoritatea . Dar ea insasi a avut o contributie considerabila la
extinderea anarhiei si tiraniei” (p. 184)

Biblio-SF?

Asa ar putea sa arate viitorul documentar al omenirii daca
previziunile “forumului Taiga” se vor adeveri (ca de obicei, exista un
risc ca profetia sa se autorealizeze). Parerea mea este ca nu ar trebui
sa judecam colectiv aceste afirmatii. Unele sunt intr-adevar SF (1, 2,
partial 3, partial 5, partial 6, 8), altele insa sunt rezonabile
(partial 3, 4, poate 5, partial 6, 7, 9, 10, 11, 12), iar altele sunt
chiar vaticinia ex eventu (13, 14, 15).
 
Documentul se numeste Provocative Statements si poate fi citit in engleza aici.
 
Adaptat in romana ar suna cam asa:
 
In urmatorii 5 ani:

 

1. Structurile traditionale de organizare a bibliotecilor nu vor mai fi functionale.

Bibliotecarii care lucreaza la referinte si cei de la catalogare,
asa cum ii cunoastem astazi, nu vor mai exista. Serviciile interne si
cele pentru public vor fuziona intr-un grup nou care se va numi
serviciul de consultatii. Serviciul cu publicul si cel de formare a
utilizatorilor, sub orice forma, vor fuziona sau vor disparea.

 

 

2. Bibliotecile isi vor reduce masa fizica a colectiilor cu cel
putin 50%. Serviciile interne vor suferi reduceri asemanatoare, iar
aceste schimbari influentzeaza de asemenea si bibliotecile nationale
(care probabil vor fuziona)

 
3. Majoritatea intrebarilor vor gasi un raspuns prin Google
Answer sau ceva asemanator. Nu vor mai exista birouri sau servicii de
informatii in biblioteca. In locul acestora, vor exista servicii
publice de informatii care vor fi situate in exteriorul bibliotecilor
fizice.  Aceasta meta-cautare va face ca bibliotecarii de la referinte
sa fie depasiti.

 

 

4. Orice cautare de informatii va incepe pe Google, inclusiv
cautarea de resurse din biblioteci. Separarea progresiva a continutului
de continatorul original va antrena o revolutie in cautarea de
informatii.

 

 

5. Un mare numar de biblioteci nu vor mai avea OPAC-uri locale. In
schimb, vom intra intr-o noua epoca de consolidare a datelor (fie ele
cataloage partajate sau cataloage integrate in instrumentele de
cautare), atat a cataloagelor noastre cat si a colectiilor noastre. 

Sistemul de Management Electronic al Resurselor si Sistemul de
Gestiune Integrata a Colectiilor  vor fi un singur lucru, iar cautarea
de informatii va fi externalizata.

 
6. Nu va mai exista site-ul web  al bibliotecii monolitice. In
locul acestuia, datele bibliotecilor vor fi propulsate spre site-uri
generaliste, direct spre utilizatori.

 

 

7. Serviciile informatice ale universitatilor vor fuziona cu
bibliotecile. Biblioteca va fi asociata infrastructurii de servicii ce
se vor constitui in suport al cursurilor si al cercetarii. Valoarea sa
va depinde de capacitatea de a realoca resursele catre diferitele
lucrari in desfasurare si serviciile specializate de resurse.

 
8. Nu vor mai exista bibliotecari asa cum ii cunoastem astazi.
Personalul va avea un Master of Business Administration sau va fi
expert in informatica si in baze de date. Tot personalul bibliotecilor
va avea nevoie de calificari tehnice echivalente celor pe care le are
astazi personalul care lucreaza pentru sistemele si serviciile Web.
Curba mereu in ascensiune a tehnologiei va duce la o rasturnare
importanta printre bibliotecarii traditionali. Varsta medie a
personalului din biblioteci va scade la 28.

 
9. Editorii si intermediarii se vor transforma total. Multi
editori mici sau specializati vor fuziona. Furnizorii de abonamente si
de carti se vor baza pe noi modele economice. Difuzarea cartilor si a
periodicelor, altele decat Stiinta Tehnica Medicina nu vor mai fi
viabile comercial.

 

 

10. Cartile electronice si dispozitivele lor de lectura vor fi
ubicue. Standardele vor face posibil aceasta in mod magic. Cititoarele
portabile vor fi omniprezente si resursele bibliotecilor vor trebui sa
se compatibilizeze cu acestea pentru a raspunde nevoilor
utilizatorilor.

 

 

11. Simpla agregare de resurse nu va mai fi suficienta. Ele vor
trebui sa fie gata de utilizare si sa fie proiectate in mediul
utilizatorului (my.yahoo, e-portfolio, CMS – Content Management System
, agregator RSS). Fluxul de informatii inlocuieste bazele de date si
website-ul ca centru primar de atentie. Rolul bibliotecii este de a
proiecta servicii specializate in fluxurile cercetarii si de studiu.

 

 

12. Pentru utilizatorul final, mediile intermediare vor fi la
fel de importante ca si serviciile de biblioteca. Utilizatorii
construiesc in aceste medii fluxul informatiilor lor si identitatea lor
digitala : agregatoare RSS, sisteme de formare la distanta, uPortal,
my.yahoo, flickr, myspace, optiuni de cautare ale programelor
Microsoft, etc.

 

 

13. Bibliotecile vor furniza servicii partajate de conservare si
salvare a patrimoniului cultural, savant, istoric si institutional.
Aceste demersuri nu se vor mai face spontan si cu proiecte
nesatisfacatoare, ci vor fi integrate intr-o strategie de colaborare si
o abordare partajata.

 

 

14. Serviciile de asistenta oferita cercetatorilor vor deveni
comune. Spatiul digital de lucru va fi un set de servicii, pe langa
altele.

 

15. Comunitatea bibliotecilor recunoaste fragmentarea debilitanta
a structurilor sale de colaborare si decide sa se concentreze pe un
numar redus de initiative si de organisme. La aceasta se va ajunge prin
recunoasterea faptului ca eficienta sistemului global conduce la  o
imbunatatire a sistemului local.

De ce s-a prabusit comunismul?

In eseul Moralitatea tranzitiei : declinul interesului public si reformele scapate de sub control in Europa de Est, Kazimierz Z. Poznanski sutine teza potrivit careia regimul comunist s-ar fi prabusit datorita propriei imoralitati. Autorul observa ca trecerea de la un regim la altul s-a produs in general fara conflicte majore, ceea ce ne indeamna sa suspectam o subtila regizare a schimbarii care ii are ca autori pe insasi conducatorii comunisti ce au beneficiat de complicitatea (a se citi letargia) de masa a cetatenilor (explicatia e un pic mai complicata si se refera la mecanisme sociale, nu la decizii personale deliberate: monopolul puterii asigura oficialitatilor comuniste o imunitate in spatele careia, cu timpul, se dezvolta o coruptie protejata de aceasta imunitate indiscutabila si valorificata in interes personal, proces care duce la dizolvarea partidului-stat si la “prabusirea pasnica” a sistemului) . Comunismul a fost abandonat mai degraba la initiativa elitelor comuniste decat ca urmare a presiunilor maselor populare care militau pentru democratie. Poznanski respinge  interpretarea romantica  a  inovatiei revolutionare  si vorbeste de un  colaps institutional  al comunismului cauzat de falimentul moral al sistemului, de  ruinarea virtutilor publice . (in Sorin Antohi; Vladimir Tismaneanu , coord. De la utopie la istorie. Bucuresti: Curtea Veche , 2006, pp. 336-382). 

Imagini cu Ion Antonescu

Cateva imagini cu Ion Antonescu care s-a asezat confortabil pe primul loc ( in ordine aleatorie, sic!) in topul celor
mai mari 10 romani, contrazicand zicala potrivit careia “cel mai mare
roman a fost un neamt” (Carol I apare totusi pe locul 5). 
Fotografiile au fost realizate in scop propagandistic, fiind publicate
in lucrarea Maresalul Ion Antonescu conducatorul Romaniei, Craiova: Scrisul Romanesc, [s.a.]. 
  
 
 
 
 
 

 

 

   

Modelul documentar american

Bogdan Barbu, autorul cartii Vin americanii! Prezenta simbolica a Statelor Unite in Romania Razboiului Rece, Bucuresti, Humanitas, 2006, spune intr-un interviu din Observator Cultural despre stagiul de documentare pe care l-a facut in America:
 
“-Ce v-a socat in America, din punctul de vedere al unui bursier roman?
-Imaginea unor biblioteci universitare uriase, unde accesul la carti era total liber. Si libertatea de gindire: in universitatile americane, studentii sint incurajati sa fie creativi, sa mearga pe cai nebatatorite.

-Pentru scrierea acestei carti, ati fost in Arhivele Nationale ale SUA. Cit de greu se poate intra si se pot studia documente la Arhivele Nationale americane?

 
-Sistemul de acces la arhive este extraordinar de bine pus la punct, extraordinar de organizat. Am ajuns acolo beneficiind de o bursa a Asociatiei Europene de Studii Americane. Mi-am facut, in cinci minute, un permis, dupa care am avut acces la Arhivele Statelor Unite. Am putut sa studiez colectiile de documente redactate de Ambasada SUA la Bucuresti sau documente emise de Departamentul de Stat. Existau si acolo documente clasificate: primeai o cutie cu documente privind relatia SUA cu Romania, din anul 1960, de exemplu. Cele mai multe documente pot fi cercetate, dar sint trecute, la index, si unele documente clasificate, care apar doar cu titlul. Exista o procedura de declasificare , prin care poti sa vezi documentul, procedura care dureaza citeva saptamini.”

Content

Andrei Codrescu despre “content”:
 
<<Scriu con?inut cu content in paranteza fiindca e vorba de un buzz -word foarte nou in industrie: content este mai mult decat informatie, este tot ce se transmite in media (care se cheama de aceea content-provider). Este un termen perfect vag si pentru limba engleza si eu am ridiculizat de multe ori si cuvantul , si ideea de content, care-nseamna totul si nimic. Totul este content sau con?inut, asa ca, la urma urmelor, patronii media care cer content, cer in fapt Totul. Le dam si asta, daca platesc bine.>>
 (Scrisori din New Orleans . Iasi: Polirom, 2006, p. 89.)

inteleg ca intra la “content” si lucruri precum: designul paginii, efecte, organizarea informatiilor, metadate, formatarea paginii/textului, hiperlegaturi, sindicalizare, interactivitate etc.

Revistele online sunt printre preferintele tinerilor

Amanunte in articolul cu un titlu frumos formulat Tinerii prefera net cultura

Pledoarie pentru Europa Centrala (si de Est)

 Prin tarile unei utopii apuse este libertatea (epistemologica) pe care si-a luat-o Rose-Marie Lagrave de a povesti experienta dansei ca profesor, animator cultural, tutore pedagogic, functionar francofon, apostol laic la Bucuresti.
 
Textul e o confesiune sub forma de raport. Este depozitia, la judecata istoriei, a unui martor strain, care, prin definitie, e presupus obiectiv, iar prin persoana lui Rose-Marie Lagrave aceasta depozitie capata subtilitatea si versatilitatea necesare pentru a putea descrie o lume in care adevarul si minciuna nu mai erau intr-un raport de opozitie, ci se intrepatrundeau.
 
Incitativa si necrutatoare, autoarea inregistreaza detalii semnificative in formulari care denunta absente si capteaza contradictii, schiteaza un ambient suprarealist cu explicatii care, din pudoare, raman nerostite in interiorul acestui mediu:
 Descopeream existenta combinatelor de invatamant si de cercetare … Fii de muncitori sau de tarani, erau indatorati mecanismului de discriminare pozitiva in favoarea fiilor poporului pentru faptul ca urmasera studii superioare.
Etnologia Europei Centrale avea o pasiune a sa: Taranul. Figura sa era inramata pretutindeni, ca pentru a da replica figurii innegrite si triumfatoare a muncitorului…Impunerii politice a proletarului ii raspundea exaltarea etnologica a taranului.
 
Ceea ce nu o impiedica pe autoare sa aprecieze si beneficiile marginalitatii si izolarii:
Singularitatea elitei central-europene tine de capacitatea sa de a relativiza francofonia: ea vorbeste cu atat mai bine franceza prin faptul ca este poliglota. Toti profesorii vorbesc cel putin patru limbi; ei le vorbesc fluently, fara ezitari , astfel incat in prezent ei au acces la o bibliografie mai internationala decat noi.
Elitele sunt mai putin crispate in Est decat in Vest datorita tineretii campului politic, in care inca nu s-au cristalizat si reprodus semnele distinctive ale puterii.
 
Viziunea uniformizatoare a autoarei potrivit careia ” Europa Centrala ” ar fi (ar fi fost) un tot indiscernabil, neputand sa-si dea seama daca e la Budapesta sau la Bucuresti, s-ar cere revazuta si aprofundata. Unii observatori afirma contrariul: “La zece ani dupa revolutiile din 1989, Europa de Est seamana cu orice, numai cu un bloc nu. In ciuda deceniilor de omogenizare in stil sovietic, diferentele structurale istorice din aceste regiuni au ramas aproape intacte.” (Sorin Antohi, Habitudini mentale: geografii simbolice in Europa de dupa 1989, in Sorin Antohi; Vladimir Tismaneanu , coord. De la utopie la istorie. Bucuresti: Curtea Veche, 2006.)  
 
Aceasta din urma lucrare insista tocmai asupra diversitatii parcursurilor si multiplicitatii fizionomiilor politice, sociale, economice si culturale afisate de tarile din “Europa Centrala si de Est” dupa 1989. Valerie Bunce, de exemplu, in studiul “Tipuri de postsocialism”  publicat in volumul colectiv amintit mai sus spune in acest sens:
“Lasand la o parte aceste similaritati generale, modelul dominant in postsocialism a fost cel al variatiei si nu al uniformitatii. Sa enumeram cateva exemple ilustrative de diferente economice extreme: proportia fortei de munca in agricultura este de cincizeci si cinci la suta in Albania si cinci la suta in Slovenia; venitul pe cap de locuitor in Slovenia este de saptsprezece ori mai mare decat cel din Azerbaidjan … In sfera politica (unde este mai dificil de exemplificat prin cifre), putem oferi urmatoarele exemple: numai cinci dintre statele din regiune au existat in forma lor actuala in timpul epocii socialiste (Albania, Bulgaria, Ungaria, Polonia si Romania)… Daca ne indreptam atentia de la state la regimuri, observam ca cele douazeci si sapte de noi regimuri din regiune acopera intreg spectrul posibilitatilor politice.”
_________________________________________________
 
                 
 
 

Omul recent

Abia acum am citit acest foarte bun ghidaj in receptarea lucrarii Omul recent:
Lucian Sarbu , Cazul Patapievici
(s-ar putea sa fie necesara setarea Encoding -ului pe Central European – ISO )
Copyright © doro     Powered by WordPress MU    Designed by WPDesigner    Hosted by www.weblog.ro
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X